A apărut în librării numărul 28 (din păcate nu şi în chioşcuri, din motivele ştiute), iar săptămîna viitoare apare numărul 29, în care puteţi citi un interviu cu Jose Luis Peixoto, autorul romanului Nici o privire, despre ţinutul cu cea mai mare rată de sinucideri din Portugalia, despre noua generaţie de scriitori portughezi şi despre trupa Moonspell + unul cu Claudia Cosmovici + cronici literare la volumele Ultimii eretici ai Imperiului + Medgidia – oraşul de apoi + Toba pictată + Imagini fugare + America! America! + Blocul 29, apartamentul 1 + Exerciţiu de sinceritate ş.a. + un fragment din monodrama Să fim bogaţi împreună, din volumul Rubens şi femeiile neeuclidiene semnat de autorul maghiar Péter Esterházy – în curs de apariţie la Curtea Veche Publishing, în traducerea Anamariei Pop +++ un dosar cuprinzător despre cîteva manifestări culturale din Veneţia, Berlin, Paris, Praga şi Istanbul (în care veţi afla de ce Bucureştiul nu e nici Micul Paris, nici Noul Berlin).
Update la informaţia din post-ul precedent: Fondul Cultural Naţional, care a finanţat numărul 28, a avut bunăvoinţa de-a ne permite să comercializăm revista cu preţul de pînă acum (2 lei). Revista se va găsi şi la tîrgul Gaudeamus, la standul cîtorva edituri.
+++ în curînd o întîlnire // lectură + discuţie // cu un scriitor care a plecat din New York pînă în Ucraina în căutarea unei soţii (în care veţi afla, printre altele, dacă a găsit-o sau nu).
Numărul 28 apare săptămîna viitoare. Din păcate, finanţarea primită de la AFCN se reflectă în preţul revistei, ceea ce o face greu de cumpărat, aşa că vom posta pdf-ul aici cît de curînd. Numărul 28 cuprinde:
- un interviu cu Şerban Anghene, autorul romanului Viaţa unui şef de departament povestită de fiul său Supermen
- nouă interviuri cu zece tineri scriitori şi dramaturgi români, parte din proiectul 100 To Watch: Filip & Matei Florian, Adrian Schiop, Saviana Stănescu, Geanina Cărbunariu, Ana Maria Sandu, Vasile Ernu, Mihaela Michailov, Paul Doru Mugur, Ruxandra Ana.
- cronici la Cinema, de Angelo Mitchievici, Bătrînul, de Cosmin Perţa, Ştim noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze, de Ilina Gregori, Paşi pe graniţă, de Romaniţa Constantinescu, Ziua Independenţei, de Richard Ford, Femeia interzisă, de Malika Mokeddem, Şi hipopotamii au fiert în bazinul lor, de William Burroughs şi Jack Kerouac ş.a.
- un eseu al scriitoarei americane Joan Harvey despre Vampirul pasiv de Gherasim Luca
Categorisit la Uncategorized | Etichete: icr, intilnire, robert serban, venetia
Săptămîna viitoare o parte din redacţie va călători la Veneţia, pentru două întîlniri cu publicul italian, organizate de neobositul ICR veneţian. Alături de eforturile organizatorice si de ospitalitatea personalului institului, ne-au ajutat cu traducerea în italiană a cîtorva texte din revista foştii bursieri ICR Anita Natascia Bernacchia, Maria Luisa Lombardo, Serafina Pastore, Mauro Barindi, Aronne Mapelli, Danilo De Salazar şi Francesco Ricci, cărora le mulţumim pentru generozitatea de a traduce benevol textele.
Pentru amatorii locali de italiană, postăm mai jos traducerea poemului Viaţă la Veneţia, de Robert Şerban, apărută în numărul 13 al revistei – unul dintre textele care vor fi citite publicului la cele două întîlniri:
Vita a Venezia
non ricordo che il discreto odore da morto
la gioia che ribolliva in me
e le lacrime versate alla partenza
non ricordo più così come neppure il nome
dei folgoranti amori so più
avrei desiderato
avere i soldi per un giro in gondola
per un caffè in piazza grande
e per rimanere almeno fino al giorno dopo
ma anche per quel poco che è durato
è stato molto
dietro all’altare dei santi scolpiti in pietre preziose
se ne stavano immobili
davanti
centinaia di giapponesi crepitavano crepitavano crepitavano
pesci polpi granchi seppie gamberi
l’anima del mare
si dimenava ansimante sui banconi dei pescatori
che se ne mercanteggiavano chiassosi prezzo e peso
che vita potrei avere qui
mi son detto mentre partivo
che vita in abbondanza avrei
(Traduzione dal rumeno di Mauro Barindi)
Numărul 27 va va apărea în chioşcuri şi librării săptămîna viitoare. Iată de ce merită să-l căutaţi:
- citiţi un interviu cu cîţiva dintre trenSformers, Paul Dunca, Kostea Vică şi David Schwartz, despre relaţiile pe tren dintre Muntenia şi Ardeal, despre arta comunitară şi despre România de azi văzută de nişte tineri artişti
Intro:
si, neaparat, un OST:
- opinii pe tema Scriitorul şi jobul său – cu texte de Cosmin Manolache, Robert Şerban, Ştefania Mihalache, Andra Matzal, Adrian Schiop.
- recenzii la Cartea şoaptelor, de Varujan Vosganian, Asylant, de Liviu Bîrsan, Chipurile, de Stoian G. Bogdan, Seducătoarea din Florenţa, de Salman Rushdie etc.
- literatură nouă: un fragment de proză de Bogdan Suceavă şi o proză-surpriză
Categorisit la Uncategorized | Etichete: alex stefanescu, editorial, luminita marcu, romania literara
Idei în dialog, Anul V, Numărul 7 (58), iulie, 2009
Dan C. Mihăilescu, la rubrica „Viaţa literară”, pag. 7, 8, 9:
„Şi iată că tot atunci mi-a fost dat să citesc, pe căi ocolite, cu cîteva săptămîni întîrziere, scrisoarea adresată de Alex Ştefănescu în 20 mai lui Nicolae Manolescu, cel care plănuieşte schimbarea radicală a redacţiei României literare. Văzînd, probabil, ineficienţa revistei Noua literatură, preşedintele USR s-a gîndit s-o aducă pe Luminiţa Marcu («care nu s-a remarcat pînă în prezent decît prin superficialitate şi obrăznicie», punctează Alex Ştefănescu) la fosta revistă condusă de George Ivaşcu, să-l pună redactor-şef pe Alex Ştefănescu, să-i păstreze pe Marina Constantinescu şi Cosmin Ciotloş, dar să se dispenseze de Gabriel Dimisianu, Ioana Pârvulescu, Adriana Bittel, Tudorel Urian. Asta după renunţarea la colaborarea lui Daniel Cristea-Enache, lamentabilă puniţiune despre care am scris luna trecută. «Aş rămîne alături de dv. dacă aţi reveni asupra acestor măsuri. O soluţie radicală pentru salvarea României literare ar fi sistarea cheltuielilor făcute de Uniunea Scriitorilor cu anosta revistă Noua literatură şi redirecţionarea sumelor astfel economisite către România literară» – îşi încheia Alex Ştefănescu scrisoarea.”
- Această scrisoare, scrisă şi semnată de Alex Ştefănescu, redactor-şef al revistei România literară, scrisoare adresată preşedintelui USR, Nicolae Manolescu, circulă de ceva timp în lumea literară. Deşi în această scrisoare sînt pomenite, şi nu întîmplător, numele meu şi al revistei Noua literatură, nu am avut iniţial intenţia de a-i acorda atenţie. Deşi mi se face o amabilă caracterizare, deşi se propune desfiinţarea revistei Noua literatură, deşi nu am făcut nimic ca să provoc atare manifestări, am considerat în continuare că asemenea gesturi ridicole nu trebuie luate în seamă.
- Dar iată că această „scrisoare privată” a apărut în presă. Şi nu oriunde, ci în revista Idei în dialog, citată parţial şi comentată de Dan C. Mihăilescu. Cum cuvintele lui Alex Ştefănescu devin astfel publice şi numeroşi cititori inocenţi le pot lua de bune (aşa cum i s-a întîmplat, presupun, şi lui Dan C. Mihăilescu), se impun cîteva precizări.
- Nu mi s-a făcut niciodată o propunere oficială de revenire la România literară. Dacă Nicolae Manolescu a avut sau are acest gînd, aşa cum pare să ştie Alex Ştefănescu, faptul m-ar onora. Dar eu am plecat de la România literară în septembrie 2002, într-o împrejurare în care Alex Ştefănescu a avut un rol major. Incompatibilitatea totală dintre mine şi acest personaj al vieţii literare româneşti face neplauzibilă orice revenire a mea într-un grup care îl conţine, cu toată preţuirea sinceră pe care o am pentru revista România literară şi pentru mulţi dintre cei de acolo. De asemenea, în ultimii 7 ani, deşi port respectul cuvenit unei reviste din a cărei istorie mi-am făcut subiect de doctorat, nu mi-am exprimat niciodată dorinţa de a reveni în paginile ei.
- Revista Noua literatură a apărut în urma unui concurs de proiecte, iniţiat de USR în vara anului 2006. Proiectul revistei Noua literatură, prezentat de mine împreună cu graficiana Mihaela Şchiopu, a cîştigat. Proiectele pierzătoare pot fi consultate, probabil, la sediul USR, pentru a se constata justeţea deciziei juriului. Revista Noua literatură apare de trei ani neîntrerupt. Cheltuielile pe care Uniunea Scriitorilor le face cu revista Noua literatură sînt modeste. Revista are doar doi redactori, iar tiparul, executat la o firmă din provincie, cu costuri minime, pentru toate cele 1.000 de exemplare, mă îndoiesc că depăşeste salariul unui redactor-şef de săptămînal literar. De asemenea, fondurile obţinute de la AFCN, în urma unor repetate aplicaţii de succes, au susţinut în repetate rînduri apariţia acestei reviste. O analiză a costurilor revistei Noua literatură şi a calităţii ei ca publicaţie culturală românească vor fi întotdeauna pentru mine o opţiune deschisă. Caracterizările neargumentate emanate de Alex Ştefănescu mi se par însă neavenite şi ele jignesc munca unei echipe şi a tuturor colaboratorilor revistei Noua literatură. Sînt aici ca să apăr acest proiect în care cred, un proiect afirmativ şi lipsit de agresivitate, o revistă care, aşa cum ne-am propus de la bun început, încearcă să regăsească tonul normalităţii în peisajul cultural românesc.
- Mă întreb, de asemenea, cum poate Alex Ştefănescu, care se presupune că ar trebui să ştie cum funcţionează o instituţie serioasă ca USR, să propună „redirecţionări” de fonduri cu asemenea nonşalanţă. Insinuarea că preşedintele USR ar putea comite „redirecţionări” de fonduri dintr-un coş în altul, după capriciile şi după aprecierile cuiva care-i trimite scrisori, nu e numai prostească, ci şi foarte jignitoare pentru adresant şi pentru instituţiile implicate. În plus, este semnificativă pentru morala unui personaj ca Alex Ştefănescu, membru în nenumărate comitete, comiţii, jurii.
- E limpede că mă bucur de antipatia constantă a lui Alex Ştefănescu. Dar faptul că, pe baza acestei antipatii, Alex Ştefănescu construieşte scenarii care implică susţineri financiare, intenţii pe care nu le posed, desfiinţări de reviste etc., este o gravă greşeală. Sper că, după cele precizate de mine aici, nimeni nu va mai putea pretinde inocenţă în lectura scrisorii lui Alex Ştefănescu. Repet: alăturarea numelui meu şi a revistei Noua literatură de problemele de redacţie sau financiare ale României literare este un abuz şi nu are nici o legătură cu realitatea. Jocurile de interese din lumea literară românească nu mă interesează, iar cei care cred că dovedesc inteligenţă jucîndu-le sînt doar ridicoli. Există însă, chiar dacă mai discreţi, mulţi, foarte mulţi oameni care încearcă să-şi vadă serios de treabă. Care scriu, citesc, coordonează proiecte, redactează, corectează, paginează, care îşi fac pur şi simplu meseria. Aşa sînt cei care fac şi cei care scriu în revista Noua literatură. Aşa sper că sînt şi cititorii ei. Ei sînt cei care construiesc, cu infinite eforturi, România normală. Înţelegerea, sprijinul şi reacţia lor sînt lucrurile care contează şi pe care le aştept.
Luminiţa Marcu
